Activitatea medico-militară are rădăcini vechi în orașul târg Focșani. Prima atestare documentară a ,,Spitalului milităresc” din oraș a fost la 30 iulie 1832. După 150 de ani, în anul 1982, la inaugurarea noului local al Spitalului Militar Focșani, adunările festive au fost dedicate acestui eveniment.
Un document arhivat, datat 8 august 1832, prezintă „Mermetul (repararea) încăperii pentru lazaretul miliții aici în orașul Focșanii așa cum au fost poruncită ocârmuirea au luoat sfârșit ... Precum vei luoa pliroforie (informație, documentare)”, înștiințare făcută „Cinstitului D. Vel Spătar, Șeful miliții Țării Rumânești, Ocârmuirea judeţului Slam Rîmnic”. La data de 28 august 1832 s-a întocmit „raportul acelei ocârmuiri supt nr. 4530 pentru lei 217 parale 20 cheltuiți de către magistratul orașului Focșani la dregerea Spitalului milităresc din același oraș”. Totodată, s-a înștiințat Casa banilor despre „Întrebuințații bani de către magistratul orașului Focșani la degerea Spitalului milităresc ... se poruncește acelii case ce slobozindu-i din suma banilor lazareturilor să-i trimită în primirea numitei ocârmuiri pe lângă otnoșenia Dejurstvei supt nr. 1013, trecându-i în aceeași vreme și la cheltuirea condicii nr. 6 a spitalurilor”.
De la Arhiva Națională, serviciul județean Buzău, fondul arhivistic al Prefecturii Rm. Sărat, aflăm Adresa nr. 333 din 12 ianuarie 1834 unde Președintele Magistrat Constantin Kesah înscria „Prețurile politivsite pentru producturile trebuitoare pentru Ostășescul Spital din Focșani în luna lui ghenarie”.
Potrivit cercetătorilor locali, între anii 1828 și 1836, la Focșani, a funcționat un spital militar de campanie rusesc. Aflăm despre „medicul Antonie Paleologu, medic de frunte al sectorului V din județul Slam Râmnic care își exprimă în anul 1831 viguros dorința de a se transfera la nou înființatul Spital Militar de la Focșani”, cerere ce nu i-a fost aprobată de autoritățile timpului. (Pompei Gh. SAMARIAN (1879-1942), „Medicina si Farmacia în trecutul Românesc” vol 2).
Regulamentul adoptat de Consiliul de administrație din 09 iunie 1857 și decretul domnesc 1902/16 august 1857, pun bazele Școlii Naționale de Medicină și Farmacie cu scopul de a forma ofițerii de sănătate pentru serviciul sanitar al armatei, al spitalelor și al districtelor. După anul 1859 când a luat ființă serviciul sanitar al armatei unificat, având în frunte, ca inspector, pe harnicul dr. Carol Davila, acesta insistă a se înființa la Focșani un spital militar cu 100 de paturi, care să deservească garnizoana Focșani, dar și vecinii. Dr. Carol Davila participă la Focșani la unificarea serviciilor militare din Moldova și Țara Românească, când s-au stabilit și uniformele comune ce vor fi purtate de lucrătorii sanitari (medici, veterinari și farmaciști).
Carol I (1866 -1914), rege al României, semnează în toamna anului 1876 ordinul de înființare a 10 regimente militare, printre care Regimentul 10 Dorobanți PUTNA la Focșani. După încheierea Războiului de Independență 1877 – 1878, Focșani a devenit un important centru militar, în care, pe timpul manevrelor militare sau a concentrărilor depășea vremelnic peste 5000 de combatanți. Aici se găseau importante regimente militare, vestitul Regiment 10 Putna (fost 10 Dorobanți), Regimentul V apoi XI Artilerie Grea, Regimentul 44 Obuziere, Regimentul V Cavalerie, unde s-a instruit ca tânăr locotenent de roșiori, Alexandru Averescu, devenit mareșal al României (1934), Regimentul de Pionieri și Căi Ferate și alte subunități de aprovizionare și rezervă. Toată această suflare omenească, mobilizată în numele patriei și apărarea ei impunea și îngrijire medicală.
Casă în care a funcționat Spitalul Militar